Kristina Ratiu Demuth
Share
Un copil are nevoie să fie „schimbat” sau are nevoie să fie susținut să devină, în propriul lui ritm, în propriul lui corp, în propriul lui sens?
Ideea aceasta, destul de înrădăcinată încă în spațiul românesc, că un copil trebuie „schimbat”, pornește adesea dintr-o perspectivă orientată spre comportament și control.
Într-o abordare art terapeutică, aliniată EFAT (European Federation of Art Therapy), nu lucrăm cu ideea de corectare a copilului, ci cu susținerea proceselor interne de dezvoltare.
A deveni presupune:
– reconectarea cu experiența corporală (interocepție)
– dezvoltarea capacității de autoreglare emoțională
– acces la simbolizare și exprimare non-verbală
– formarea treptată a unei identități coerente
Copilul nu este „de reparat”.
Este de susținut să își acceseze și să își organizeze resursele interne, într-un cadru sigur, predictibil și relațional.
🌳🌳🌳
Aceste ateliere de art terapie se desfășoară în colaborare cu Asociația De Poveste
iar pentru ca acest cadru dedicat copiilor și tinerilor instituționalizați să poată continua să existe, alergăm la Maratonul Internațional Sibiu 2026 pentru proiectul:
„Eu pot 2.0 – terapie pentru copii și tineri instituționalizați”
Dacă simți că acest demers contează, poți contribui:
– printr-o donație (link în comentarii)
– alegând să alergi pentru această cauză (link in comentarii)
– sau 🔁distribuie această postare.
Îți mulțumim 🌳
08/04/2026
🥚Oul ca container psihic (Winnicott / Jung)
În atelierul de art terapie de ieri, alături de copii și adolescenți din casele de tip familial din Turnu Roșu, am lucrat pornind de la un simbol simplu: oul.
Oul, abordat ca spațiu interior, nu ca obiect decorativ.
Pentru mulți dintre copiii și adolescenții din centre, ideea de „acasă” nu este una stabilă. De aceea, lucrul cu forma de ou a devenit un mod de a explora un „acasă” care poate exista în interior.
Un spațiu care poate fi, treptat, simțit ca fiind al lor.
În lucrări au apărut:
– centre intense, vii, uneori protejate
– straturi, margini, contururi
– gesturi de acoperire, de apărare, de păstrare
Nu am urmărit rezultate estetice, ci procese.
🧬 cm ia formă ceva ce nu a avut formă
🧬 cm se construiește, treptat, un spațiu de siguranță
🧬 cm apare posibilitatea de a ține înăuntru, fără să se piardă
În sens winnicottian, oul a funcționat ca un spațiu de holding. Un spațiu intermediar între interior și exterior, în care copilul poate începe să existe fără a fi invadat.
Un spațiu în care experiențele nu trebuie evacuate, ci pot fi ținute și lăsate să capete formă.
Din perspectivă art terapeutică, nu este vorba despre exprimare în sine, ci despre apariția unei funcții mai profunde: posibilitatea de a transforma trăirea brută într-o experiență care poate fi conținută.
✨✨✨
Aceste ateliere de art terapie se desfășoară în colaborare cu De Poveste 💜
Pentru ca acest proces să poată continua, alergăm în cadrul maratonului internațional Sibiu 2026, pentru proiectul Asociația de Poveste:
„Eu pot 2.0 - terapie pentru copii și tineri instituționalizați”
Dacă simți că acest demers contează, ne poți susține prin:
– te poți înscrie să alergi pentru cauza noastră
– alergând alături de noi printr-o donație: susținându-mă pe mine (link în comentarii) sau pe Luca (link în comentarii)
– sau, la fel de valoros, prin distribuirea acestui mesaj mai departe
Fiecare formă de susținere contribuie la menținerea acestui spațiu viu. Un spațiu în care copiii pot începe să construiască, în interiorul lor, un loc care îi ține, îi protejează și în care potențialul lor poate prinde formă și poate crește.
🐚reminder pentru persoanele HSP☀️(cu sensibilitate crescută, așa numiții hipersensibili)
Ai voie să simți ce simți. Nu ești „prea sensibil”. Mintea și corpul tău răspund la un volum ridicat de stimuli. Când îți recunoști trăirea, îți reduci tensiunea interioară. Îți crești claritatea. Validarea te ajută să revii în corp și să iei decizii mai bune pentru tine.
Kristina
07/10/2025
Persoanele cu sensibilitate crescută (HSP) și trauma
🐚Perspectiva neurobiologică
Persoanele HSP au un sistem nervos mai fin reglat, cu o capacitate crescută de procesare senzorială și emoțională.
• Ele percep detalii subtile: expresii faciale, tonuri ale vocii, nuanțe de lumină sau mirosuri.
• Într-un mediu stresant sau haotic, acest nivel înalt de receptivitate poate duce la suprastimulare.
• Cortizolul și adrenalina pot fi eliberate mai frecvent, ceea ce poate semăna cu un răspuns traumatic cronic (hipervigilență, oboseală, anxietate).
💧Cercetările lui Elaine Aron arată că persoanele HSP au activări mai intense în aria insulară și în cortexul prefrontal, regiuni implicate în empatie și autoreglare — ceea ce le face receptivi, dar și vulnerabili.
💧Dacă această sensibilitate biologică se întâlnește cu un mediu nesigur sau invalidant, apar urmele traumei.
🐚Perspectiva psihologică și relațională
Pentru o persoană HSP, trauma relațională (lipsa de validare, criticile repetate, rușinarea sensibilității) are un impact profund.
• Când copilul sensibil aude frecvent: “Ești prea emotiv”, “Nu mai dramatiza”, “Ești prea sensibil”, el învață că sensibilitatea e rușinoasă.
• Acest mesaj produce o scindare internă: o parte care simte intens și o parte care se apără prin retragere sau conformism.
În psihologia relațională, aceasta se numește traumă de respingere — una subtilă, dar persistentă, care duce la:
• autocritică și perfecționism,
• dificultăți în setarea granițelor,
• supra-adaptare la nevoile celorlalți (fawn response).
🫀Perspectiva somatică
Dintr-o abordare somatică (Levine, Ogden), corpul persoanei HSP tinde să rețină tensiuni micro-traumatice.
• Sensibilitatea la stimuli poate activa frecvent răspunsul de alarmă (fight/flight/freeze/fawn).
• În timp, aceste micro-activări duc la îngheț corporal, disociere sau epuizare.
🌀 Exercițiile senzomotorii, lucrul cu respirația, cu atingerea, cu materiale naturale (lut, apă, fibre), ajută la descărcarea blândă a energiei acumulate și la reconectarea cu siguranța corporală.
În art terapie, acest lucru se traduce în lucrul cu texturi, ritmuri lente, forme circulare, pentru a recrea sentimentul de coerență și continuitate internă.
🐚Perspectiva dezvoltării și atașamentului
Persoanele HSP au nevoie, mai mult decât alții, de un atașament sigur.
Când mediul primar e inconsecvent sau intruziv, ei devin foarte atenți la stările celorlalți, dezvoltând o formă de hiperempatie.
Această hiperempatie, deși pare altruistă, este de fapt o strategie de supraviețuire. Ea ascunde trauma unei copilării în care trebuia să fii mereu atent la emoțiile adultului pentru a rămâne în siguranță.
Pe termen lung, se traduce prin:
• dificultăți în a ști ce vrei cu adevărat,
• tendința de a-ți neglija propriile nevoi,
• relații de co-dependență.
🌙 Perspectiva arhetipală și spirituală
Sensibilitatea înaltă poate fi privită și ca un dar de percepție subtilă.
Însă, fără un vas interior (corp, granițe, structură), acest dar devine copleșitor.
În termeni jungieni, trauma reprezintă o chemare către întregire, persoana HSP este adesea chemat să integreze Umbra, adică partea sa reactivă, furioasă sau limitatoare, pentru a deveni “întreagă”.
Arta, contactul cu natura, expresia simbolică devin și ele poduri între traumă și sens.
🪞 Perspectiva integrativă
• Nu orice persoana HSP are traumă, dar toate persoanele HSP au nevoie de condiții blânde pentru a nu dezvolta traumă secundară.
• Trauma nu vine doar din evenimente mari, ci și din lipsa de reglare împreună: copilul sensibil lăsat singur cu emoțiile sale intense.
• Vindecarea (integrarea) se produce prin experiențe corective: relații sigure, prezență empatică și lucrul corporal blând.
🌿 În art terapie
Art terapia oferă persoanelor HSP un limbaj non-verbal pentru a exprima ceea ce corpul știe, dar mintea nu poate spune.
Procesul simbolic le permite:
• să transforme rușinea sensibilității în recunoștință pentru profunzimea percepției;
• să învețe ritmul propriu (nu al lumii exterioare);
• să regăsească sentimentul de siguranță și coerență internă prin gest, culoare, atingere.
Pictura: Hilma af Klint
Click here to claim your Sponsored Listing.
