Jazz Office

Ștefan Agopian (born June 16, 1947)
MANUALUL ÎNTÎMPLĂRILOR (fragment)
Orașul se împrimăvăra repede și luna aprilie izbucni ca o lumină în sufletele oamenilor, bucurîndu-i. Un vînt firav se răsfira peste case, poleindu-le cu o lumină aurie, nesfîrșită. Pomii se scuturară ca o ploaie albă peste oraș, și păsări băltețe veniră, dornice de împerechere. În anul 1807 erau la modă balurile muscălești, oamenii îl uitaseră pe Pasvanoglu și turcii mai slăbiseră țara, sleiți de muscali. În ziua a șaptesprezecea a lunii aprilie, Marin Ioan, dascăl la școala de la Colția, se deșteptă buimac și cu capul greu și un soare ca un vierme îi sfredeli creștetul și o aureolă ca un abur se încolăci peste el, batjocorindu-l. Și alături de el, cu o pînză de mătasea broaștei acoperindu-i fața, dormea horcăind alene Armeanul Zadic. Se bălăci o vreme în mocirlă și copiii rîseră ca bezmeticii, dar neștiind că el e anume dascăl la școala de la Colția, rîzînd atunci și mai tare și aruncînd și cu ceva în ei, pentru ca batjocura să fie deplină și sfîrșită. Rîseră deci, numai. Dar Marin Ioan, dascălul, nu le dădu atenție. Culese un taler noroit cu Măria Tereza pe el, grăsana aia, și cîțiva sfanți, numai că talerul era ciupit bine pe muchii și asta îl amărî de tot. Ar fi vrut un taler din ăsta nou și nu bont încă, cu Franțiscus, noul împărat peste Austrii și alte țări. Apoi îl scutură pe Armean, trezindu-l. Copiii rîseră iar, dar departe acum. Armeanul Zadic se trezi și culese cîteva broaște moleșite de căldură de pe el, apoi se sculă, dar nu ca oricare, ci mai întîi în patru labe, și stînd o vreme așa, nici el nu știa de ce, doar stătea și nu se gîndea la nimic în șanțul ăla puturos, apoi se culcă la loc. Ioan Marin, geograf adică, se gîndi la cît de mare e lumea și cît de puțin este el și la sfîrșit. Cam cînd se gîndea la toate astea, cm e lumea de necuprinsă și el fiind nimic, ca un scuipat în apa asta puturoasă, Armeanul se sculă și zise:
— Hai, bre, că e tîrziu!

static.fjcdn.com

Matei Călinescu (born June 15, 1934)
PORTRETUL LUI M (fragment)
Moartea e începutul oricărei biografii, al poveştii oricărei vieţi. Adevăratul început. M ar fi fost de acord. I-ar fi plăcut, poate ca una din acele glume care-l înveseleau, ca una din acele răsturnări neaşteptate de termeni care lui i se păreau absurde, cm ar fi fraza "începutul e sfârşitul". Paradoxul mai adânc i-ar fi scăpat, deşi poate că ar fi căzut o clipă pe gânduri, înainte de a izbucni în râs, înainte de a aplauda tare de două-trei ori, ca atunci când era plăcut surprins. Paradoxurile de limbaj îl bucurau spontan, erau pentru el unul din jocurile pe care le îndrăgea - pentru gratuitatea lor, dacă nu pentru altceva.
Povestea unei vieţi, încercarea de a-i găsi sensul, dacă viaţa poate avea vreunul (deşi Eclesiastul ne spune că n-are, cm de altfel nimic n-are, nici chiar căutarea lui Dumnezeu, nici chiar Dumnezeu însuşi, care, nepătruns, e deasupra unor asemenea mărunţişuri) - dacă deci viaţa poate avea vreo fragilă, ascunsă, efemeră, iluzorie semnificaţie, aceasta poate fi întrezărită doar la sfârşit, când povestea s-a terminat, când a ieşit din timp, când s-a transformat în trecut pur, îngheţat, care se afundă tot mai mult in celălalt trecut, trecutul "fenomenal" al memoriei noastre, care are totdeauna un viitor, fie el cât de îngust, şi spre care prezentul aruncă lumini schimbătoare. Asta i-ar fi fost mai greu lui M să înţeleagă, oricât m-aş fi străduit eu să-i explic. Dar timpul e în definitiv inexplicabil, doar intuibil, cm observa atât de exact Sfântul Augustin în Confesiunile sale. Ştim ce este, dar nu-l putem defini. Uneori nici măcar nu stim dacă este.
M avea un sentiment al timpului pe care eu însumi nu-l înţelegeam, un sentiment dominat parcă de o teamă de viitor, un viitor pe care nu şi-l putea sau poate nu voia să şi-l închipuie; trăia în prezent, cu o conştiinţă a trecutului înceţoşată, cu puţine zone limpezi. N-avea nostalgii, după cm n-avea visuri de viitor sau stări de vagă reverie. Cum a exclamat Uca, în noaptea de veghe din biserică, când eram amândoi lângă sicriul lui deschis, şi eu i-am citit cu glas tare pasaje din Eclesiast: "Nu e nimic nou sub soare... tot ceea ce este a fost de mult... toate li se întâmplă tuturor la fel...": "Îl recunosc aici pe M!". Într-adevăr, credinţele lui erau de acest tip, simple, generale, de bun-simţ şi ca atare universal valabile, dar fără pesimismul Eclesiastului, fără dramatism, fără răscolitoarea poezie a textului biblic. Filosofia lui implicită era aceea a unui Eclesiast senin, împăcat cu sine, căci pentru el nimic n-ar fi putut fi altfel decât este; mai mult, n-ar fi trebuit să fie altfel de cm este.
Am avut, la două zile după ce a încetat brusc să respire într-o criză epileptică de o fracţiune de secundă, următorul dialog imaginar cu M: "Moartea ta e o mare tragedie pentru noi". El mi-a răspuns: "Orice moarte e o mare tragedie". Aşa gândea el. Nu moartea lui individuală, ci moartea în genere, moartea tuturor e marea tragedie. Dar o tragedie banală, ca orice lucru perfect previzibil, fie el cât de îngrozitor. Iar despre astfel de lucruri, era o veche convingere a lui, aproape că nu merită să vorbeşti. Răspunsul lui avea un subînţeles - tocmai pentru că, pentru el, ceea ce spunea era deasupra oricărui context personal, pentru că n-avea nici o legatură cu el personal, cu noi, pentru că era un adevăr ştiut, dureros desigur, înspăimântător într-un fel abstract, dar mai ales ştiut – o data pentru totdeauna. Subînţelesul, nu lipsit de o intenţie polemică, era: "Să nu mai vorbim despre asta, e o noutate veche de când lumea, ce rost are s-o tot repetăm". (Fără îndoială, el n-ar fi fost în stare să formuleze o astfel de frază, dar înţelesul subînţelesului, pentru mine, era mai clar decât cristalul.)

Virgil Teodorescu (born June 15, 1909)
ÎN NUMELE TĂU PLOUĂ
Voi fi amantul tau cu lilieci pe moarte pîna la ora cinci pîna la șoldul tau
Pentru ca numele tau începe cu roza vînturilor începe cu o cange în sira spinarii
Pentru ca oricum l-as rasturna el geme încet
Ca un solz albastru ca un sac cu oase
Pentru ca liliecii comploteaza în numele tau
Si Regina Draga în numele tau îsi îmbraca fantoma
Pentru ca în numele tau fluturele cap de mort iubeste penumbra
În numele tau ploua cînd cerbii îsi încurca coarnele
În numele tau prora navelor rasuna dimineata
Si pescarii arunca cangi în spinarea rechinului
În numele tau surprinzator de limpede se cer tigari si harti de cristal
Si ruginesc cuiele batute înauntru
Si fantomele asasine îsi pregatesc pumnalele
Prin coridoarele lungi ale somnului

caretipz.com

Victor Brauner (born June 15, 1903)
PĂLĂRIA TANDEM
Visul nu e sa ai un aparat care sa-ti dea automat si economic posibilitatea de a gandi fara efort, mereu? Acest aparat exista, este "palaria tandem pentru clocit ideea in oul tandem". Principiul palariei tandem rezida in aprinderea lenta a ideii in oul tandem prin palaria tandem, punand la bataie o putere de gandire relativ slaba, pentru mai marea incubatie a ideii. Recipientele palariei, care cuprind forta "tandemica" si de unde gandirea poate sa scape in orice moment, este cu grija "tandemizata", in sensul ca, perioada de clocire o data terminata, ideile se pastreaza multa vreme si gata sa fie folosite. Aceasta ultima proprietate permite mentinerea unei gandiri egale in intensitate si mai ales mereu proaspat optimista chiar in orele noptii, cand celulele creierului pot fi adormite si uneori triste. Constructia ei Palaria tandem cuprinde in esenta un rezervor interior din doua oua legate intre lee si un invelis exterior, palarii de forme diverse, de asemenea legate intre ele printr-o bara tandem. Intre rezervorul ou tandem si invelisul palarie tandem exista o fuziune perfecta a pozitiilor si care constituie un excelent mijloc de incubatie. Functionarea ei Gandirea pastrata rece (in stare confuza) in partea inferioara a aparatului se incalzeste in contact cu palaria tandem; atingand temperatura dorita, ea se retrage in partea superioara a aparatului-tandem. Datorita dispozitivelor speciale si diferentelor de densitate dintre gandirea-cunoscuta si gandirea-necunoscuta, nu se poate produce o amestecare a straturilor gandirii in interiorul aparatului. Prin simpla manevra de aplicare lenta a palariei tandem peste oul tandem sau pe capul ale carui idei reci venite sub presiune matura din calea lor ideile calde si le iau locul, astfel rezervorul ramane mereu plin de idei. Reglajul tandemic se obtine automat prin modul in care e asezata palaria tandem (aceasta miscare se numeste "asezare"). Constructia ei Putem sa construim singuri palaria tandem: adunam palarii de tot felul precum: palarie melon, palarie moale, palarie inalta, palarie canotier etc. Le asezam pe o suprafata absolut orizontala, le apropiem pana la distanta potrivita si asteptam aparitia barei tandem. In acest timp e recomandabil sa privim fix palariile in maniera hipnotizatorului. Corpul principal propriu-zis este palaria-tandem. Ea se aseaza pe cap, dar se poate aseza si pe oul tandem, ceea ce ne poate face sa gandim fara cap. Avantajale ei 1. Palaria tandem, gratie puterii ei tandemice, poate sa produca in cateva secunde o mare cantitate de ganduri intarite ambivalent. 2. Gandirea e disponibila la orice ora din zi si din noapte. 3. Gratie oului tandem (si asta e marea descoperire a acestui aparat) se poate gandi fara cap: oul tandem gandeste pentru tine. 4. Puterea de gandire ceruta de aparat e relativ slaba, deoarece energia necesara tandemizarii unei cantitati de gandire determinate este repartizata pe un prea mare numar de ore. 5. Aparatele pot fi asezate pe ouăle tandem ca si pe oricare cap. 6. Functionarea aparatului este complet automata. E suficient sa fie bine asezat. 7. Intretinerea aparatului e ca si inexistenta.
Diferitele tipuri Palariile tandem pot fi clasate in trei sau patru categorii esentiale caracterizate prin aspecul lor: a) Palarie tandem pentru savant: palarie melon & palarie moale. b) Palarie tandem a ambivalentei politice: palarie melon & cascheta de muncitor. c) Palarie tandem barometru: palarie melon & palarie canotier; palaria tandem barometru e folositoare mai ales plimbaretilor; prin costructia ei poate fi folosita vara ca si iarna. d) Avem, de asemenea, casca tandem utilizabila in timp de razboi; scotand numai casca din transeu, inamicii pot fi pacaliti si vor trage in casca fara cap. Sa gandesti fara cap? Da. Tandemizati-va gandirea prin palaria tandem pentru a cloci ideea in oul tandem. (1938)