ART-e

Legenda Soarelui și a Lunii

Zilele acestea, la atelier, un copil mi-a spus că și-ar dori să rămână mereu copil.
M-a cuprins atunci, pe loc, un dor de copilăria mea… și, aproape firesc, mi-am amintit de această lucrare, realizată în anii liceului ca lucrare de diplomă.

Este o lucrare în care, fără să știu poate atunci pe deplin, este prezent dorul- acel sentiment greu de definit, dar atât de familiar. Un cuvânt care se regăsește aproape în fiecare cântec popular românesc, ca o bătaie constantă a inimii noastre.
Pictura spune, în felul ei, o variantă a legendei Soarelui și a Lunii. În credințele populare, cele două astre își poartă fiecare drumul pe cer, legate printr-o poveste de dor și neîmplinire.

Soarele străbate ziua într-o căruță trasă de cai, simbol al puterii și al mișcării, în timp ce Luna, tăcută și răbdătoare, este purtată prin noapte într-un car tras de boi.
Despărțiți de rânduiala lumii, ei se caută neîncetat și doar uneori se întâlnesc- la răsărit sau la apus- în acele clipe fragile în care ziua și noaptea se ating.

Privind acum această lucrare, o regăsesc ca pe o mărturie timpurie a unui fir care pare să se repete în parcursul meu artistic. Am răsfoit portofoliul și am regăsit lucrări realizate în timp unde sunt prezente separat, soarele și luna, doar aici fiind împreună.

Astăzi, atelierul și pagina mea poartă numele „Pui de Soare” — iar această revenire a soarelui, în forme diferite, simt că nu este întâmplătoare, ci parte dintr-o poveste care continuă.

Să facem loc în inimă luminii care aduce liniște, speranței care nu se pierde, bucuriei tăcute și păcii care rămâne.

Copiii nu sunt doar cei care învață, sunt și cei care ne învață.
Într-o zi, un copil mi-a spus:
„În realitate, soarele nu are raze vizibile.”

Am rămas cu ideea și nevoia lui de realism și am pornit de acolo. Am început să căutăm împreună
cum poate fi reprezentat soarele, dincolo de cm îl știm?

Am explorat forme, culori, texturi, fiecare variantă deschizând o alta.
La un moment dat, soarele a coborât pe pământ și devenit Floarea-soarelui, cu o tulpină lungă, cu iarbă în jur și alte două flori mai mici.
Apoi a apărut o zână din soare,
care duce lumina acolo unde este nevoie de ea.

La final, a spus simplu:
„Fără lumina soarelui, florile ar fi alb-negru.”

Sunt momente în care nu mai știi
cine pe cine inspiră.
Și poate că nici nu contează.

🌞 Aici avem timp. Timp pentru profunzime, descoperire, exprimare, relaxarea, învățare, proces, experimentare și pentru bucuria de a fi!