Nunta Mea De Vis

Filmez Nunti Botezuri Petreceri HDV Deva Cameraman cu experienta de peste 17 ani execut filmari si poze digitale pentru nunti, botezuri, majorate, onomastici, petreceri sau orice alt eveniment impor...

Suntem toți vizitatori într-un moment, în acest loc - suntem doar in trecere. Scopul nostru este de a observa, de a invata, de a creste, de a iubi ... si apoi ne intoarcem acasa.

A fost odată un tată care avea trei feciori.
Într-o zi îi chemă la dânsul şi le spuse:
- Am să vă dau la fiecare câte o pungă cu galbeni.
Mergeţi în lume şi căutaţi fructul cel mai valoros.
Celui care dintre voi mi-l va aduce, am să-i dăruiesc jumătate din averea mea.

Feciorii luară pungile cu galbeni şi porniră fiecare în trei părţi ale lumii
în căutarea fructului cel mai de preţ.
După trei ani se-ntoarseră cu toţii la tatăl lor.
- Ei, zise acesta, întorcându-se către feciorul cel mare, ce mi-ai adus?
Băiatul îi răspunse:
- Fructul cel mai valoros, tată, este acela care e cel mai dulce.
Eu ţi-am cumpărat un ciorchine de strugure.
Dintre toate fructele pământului nostru, acesta e cel mai dulce.
- Bine ai făcut, spuse tatăl, mi-ai adus un fruct tare bun.
Dar tu ce mi-ai adus? Şi se întoarse către feciorul cel mijlociu.
- Tată, eu m-am gândit că fructul cel mai valoros este acela care se găseşte cel mai rar.
De aceea m-am dus în ţările sudice şi ţi-am cumpărat fructe rare, ce nu cresc pe la noi.
Uite: nuci de cocos, portocale, curmale, banane; din fiecare câte puţin,
ca să ai de unde să-ţi alegi: poftim, ia ce-ţi place!
- Bine ai făcut, fiul meu, mi-ai adus fructe minunate. Am să aleg una din ele.
Apoi se întoarse către feciorul său cel mai mic:
- Dar tu, fiule, ce mi-ai adus? De ce te-ai întors cu mâinile goale?
- Este adevărat, tată, că m-am întors cu mâinile goale,
însă banii pe care mi i-ai dat nu i-am risipit pe fructe scumpe,
ci m-am înscris la o şcoală. Trei ani de zile am tot învăţat.
Fructele pe care le-am cules nu se văd, pentru că ele se află în inima şi în mintea mea.
Socot, tată, că acestea sunt fructe valoroase...

Auzind aceste cuvinte, tatăl se bucură şi zise:
- Tu mi-ai adus fructele cele mai scumpe, fiul meu!
Tu meriţi răsplata făgăduită, pentru că nu există fruct mai valoros ca învăţătura.

În partea de apus a clădirii uşile erau din lemn negru roşcat
zăvorau liniştea netulburată a miilor de zile şi nopţi
nimeni nu a înţeles cm au înflorit în mai către seară
flori mari albe ca de mireasă curgeau peste mînere
peste balamalele grele şi reci de bronz şi aramă
se deschideau surprinse privind copilăros încăperile
explorau cotloane ascunse cu o nevinovăţie imperturbabilă
pînă cînd totul a devenit atît de alb încît îţi lăcrimau ochii
greutatea lor încovoia podelele pereţii grinzile
aerul se transformase într-un fel de frumuseţe irespirabilă

în partea de răsărit a cladirii erau panopliile şi astrolabul
săbiile din oţel de toledo şi armurile cavalerilor templieri
acolo pînă şi nimicul avea un loc bine stabilit în coduri enigmatice
întunericul alterna cu lumina în cumpăna perfectă a timpului
fără resentimente fără reproşuri fără regrete pe care să le poată auzi cineva
la început a fost doar parfumul strecurat ca un duh al nopţii
prin încheieturile podelelor prin crăpăturile zidurilor
vicleană promisiune a unei lumi în care speri să nu poţi muri
tulburătoare mîngîiere înfiorînd borangicul ascuns în dosul platoşei
cînd mîna îmbrăcată în fier încleştează boldul negru al morţii

lama rece a spadei a cazut involuntar fără vreo explicaţie plauzibilă
peste trupul şerpuitor al miilor de flori de mireasă a ţîşnit roşu
apoi mereu fără milă fără odihnă fără dragoste de dumnezeu
a despicat a tăiat a sfîşiat a săpat a smuls din rădăcini totul
pînă la capăt pînă dincolo de durere.