MarAme

Mie una mi s-o luat de tot ce vad in jur.
Romanul de azi… parca nu mai e romanul ala din care ne tragem noi. Ori s-o pierdut pe drum, ori s-o schimbat vremea si l-o facut altfel. Ori asa am fost dintotdeauna da' n-am vazut eu...

Zicem ca-s crestini, dar nu mai e nici urma de omenie.
Unii se hranesc cu necazul altora, ca si cm asta le-ar face ziua mai buna.
Unii sar cu judecata mai repede decat ai zice „Doamne-ajuta”.
Unii dau vina pe oricine, numai in oglinda nu se uita.
Si cand se intampla ceva rau, hop si valul de „specialisti” in morala si tragedii.

Pe vremuri, omul nu vorbea mult, da’ simtea adanc.
Cand era durere, tacea si-si facea semnul crucii.
Cand era bucurie, punea masa si chema prietenii sau vecinii.
Nu era mai sfant ca noi, da’ era mai om.

Poate ca asa am fost mereu, doar ca inainte nu se vedea.
Pe atunci, rautatea statea mai ascunsa, nu avea internet si voce in social media.
Acum, fiecare are „adevarul” lui si il striga cat poate de tare si nu suporta pareri contrare.

Eu nu zic ca-s mai buna ca altii, dar nu ma mai regasesc in zarva asta fara suflet.
Eu vin din neam de oameni care n-au ras de durerea altuia, care stiau sa taca si sa puna umarul, nu sa arate cu degetul.

Si da, cred ca tot timpul am fost asa, numai ca acum se vede pe toate retelele sociale sau televiziuni.
Da’ mai stiu ceva: atata timp cat mai sunt oameni care simt si nu doar vorbesc, nu e totul pierdut.

Poate ar fi timpul sa ne adunam un pic.
Sa fim mai blanzi, mai atenti unii cu altii.
Sa nu ne mai luam la harta din orice, ca viata trece repede si nu ducem nimic cu noi.
Hai sa fim oameni, nu doar romani.

Voua va plac kiwano? Le cultivati in gradina? Eu am zis anul asta sa incerc ceva nou, asa, de curiozitate. Am vazut poze cu fructele alea galbene si tepoase si m-am gandit: „no, ce poate fi atat de greu? daca tot cresc castravetii, merge si asta.”

Si au mers. Frumos chiar! Plantele s-au intins ca o jungla mica in gradina, si cand au inceput sa se coaca fructele, ziceai ca am decorat curtea pentru Craciun – galbene, lucioase, parca din plastic. Am fost tare mandra de mine, nu zic nu.

Dar cand am gustat... ei, asta-i alta poveste. Nu pot spune ca m-au dat pe spate. Gustul e asa, intre castravete, kiwi si ceva ce nu stii daca e mancare sau tratament naturist. Mi-am zis ca poate nu le-am cules la momentul potrivit, dar nici urmatoarele n-au fost cu mult mai prietenoase la gust.

Citisem ca sunt foarte sanatoase – pline de vitamine, apa, antioxidanti si alte minuni. Asa o fi, nu zic nu, dar sincer... prefer o rosie buna sau o felie de pepene, fara tepi si fara dileme gustative.

Acum le tin mai mult de decor. Arata bine pe masa, colorate, exotice. Cine vine la mine intreaba: „ce-s astea?” si eu zic mandra „kiwano, din gradina mea!”. Si g*ta, toata lumea e impresionata.

No, ce sa zic... nu toate experientele din gradina trebuie sa fie si delicioase. Unele sunt doar de povestit.

Voi ati avut gutui anul acesta? La mine au fost 3 in tot pomul si au cazut necoapte...Astea-s cumparate din targul de duminica, dar tare ma tem ca-s din import.