Ansuz

Un filmuleț genial despre autenticitatea și unicitatea fiecărui copil, care din nefereicire adesea sunt zbuciumate de sistemul educațional. Tatăl însă are curajul să schimbe și să “se recoloreze” refuzând astfel să dispară în mulțimea gri. Noi ce alegem? 🙃

Alike short film "Alike" is an animated short film directed by Daniel Martínez Lara & Rafa Cano Méndezwww.alike.esSYNOPSIS:In a busy life,Copi is a father who tries to teach ...

“Bineînțeles că te voi răni. Bineînțeles că mă vei răni. Bineînțeles că ne vom răni reciproc. Dar asta e însăși condiția existenței. Pentru a deveni primăvară trebuie să accepți riscul de a trece prin iarnă. Pentru prezență trebuie să accepți riscul absenței.”

Antoine de Saint-Exupery: Micul prinț

Într-o zi voi avea un fiu...

Într-o zi voi avea un fiu și voi face totul altfel. De la trei ani îi voi spune: „Iubitule! Nu trebuie să fii inginer! Nu trebuie să fii avocat! Nu contează care va fi ocupația ta când vei crește. Vrei să fii patolog. Sănătos să fii! Comentator sportiv? Te rog! Clovn într-un mall? O alegere grozavă!"

Și când va împlini treizeci de ani, el, clovnul transpirat și chel, cu machiaj mânjit pe față, va veni la mine și va spune: „Mamă! Am treizeci de ani! Sunt un clovn într-un mall! Tu chiar ai vrut o astfel de viață pentru mine? Totuși, la ce te așteptai, mamă, când ai spus că diploma nu este importantă? La ce te-ai gândit când m-ai lăsat cu băieții în curte la joacă în loc să mă trimiți la ore de matematică?

Și îi voi răspunde: „Iubitule, dar m-am bazat pe tine, nu am vrut să pun presiune pe tine! Nu ți-a plăcut matematica, îți plăcea să te joci cu copiii mai mici.” Iar el îmi va spune: Eu nu știam unde voi ajunge, eram copil, nu puteam decide, dar tu, tu, mi-ai distrus viața! - și-și șterge rujul cu mâneca murdară.
Și apoi mă voi uita la el și îi voi spune: „Acum ascultă-mă cu atenție. Există două feluri de oameni în lume: unul trăiește și celălalt caută țapul ispășitor. Dacă nu înțelegi asta, ești un idiot.”

El va țipa și va leșina. Psihoterapia va dura aproximativ cinci ani.
Sau nu va fi așa.

Într-o zi voi avea un fiu și voi face totul altfel. De la vârsta de trei ani îi voi spune: “Nu fi prost, Vologya, gândește-te la viitorul tău dacă nu vrei să lucrezi într-un call center toată viața”.

Și când va împlini treizeci de ani, el va veni la mine, acest ITist transpirat și chel, cu șanțuri adânci pe față și îni va spune: „Mamă! Am treizeci de ani. Lucrez pentru Google. Lucrez ca un robot 20 de ore pe zi, mamă! Nu am familie. La ce te-ai așteptat când ai spus că un loc de muncă bun mă face fericit? Ce ai vrut să obții când m-ai forțat să învăț matematica?”

Și îi voi răspunde: „Iubitule, dar am vrut să ai studii superioare utilizabile! Să ai posibilități, dragule!” La care el răspunde: „La naiba cu posibilitățile dacă sunt nefericit, mamă! Mă duc la mall printre clovni și îi invidiez! Ei sunt fericiți! Și eu aș putea fi acolo, dar tu, tu, mi-ai distrus viața!” - și își șterge ochelarii.

Și apoi mă voi ridica, mă voi uita la el cu atenție și voi spune: „Acum ascultă-mă cu atenție. Există două feluri de oameni în lume: unul trăiește și celălalt caută țapul ispășitor. Dacă nu înțelegi asta, ești un idiot.”

El va țipa și va leșina. Psihoterapia va dura aproximativ cinci ani.
Sau nu va fi așa.

Într-o zi voi avea un fiu și voi face totul altfel. De la vârsta de trei ani îi voi spune: “Nu sunt mama ta să îți spun ce să faci. Sunt mama ta să te iubesc. Du-te la tatăl tău, iubitule și întreabă-l pe el. Eu nu vreau să mă amestec.”

Și când va împlini treizeci de ani, el, acest regizor transpirat și chel, va veni la mine cu o durere de Rusia Centrală în ochi și va spune: „Mamă! Am treizeci de ani. De treizeci de ani mă lupt să mă asculți! Ți-am dedicat zece filme și cinci piese de teatru! Am scris o carte despre tine, mamă! Nu cred că îți pasă. De ce nu ți-ai spus niciodată părerea? De ce m-ai tot trimis la tata?”

Iar eu am să-i răspund așa: „Iubitule, dar nu am vrut să decid nimic pentru tine! Pur și simplu te-am iubit, dragule, de datul sfaturilor tatăl tău se ocupă.”

La care el răspunde: “Cine naiba are nevoie de sfaturile lui tata dacă te întreb pe tine mamă! Am luptat pentru atenția ta toată viața. Ma înnebunești! Aș fi în stare să dau totul, să știu măcar o dată ce gândești, măcar o singură dată. Cu tăcerea ta, izolarea ta, tu, tu, mi-ai distrus viața!” - și își ridică mâna la frunte.

Și apoi mă voi ridica, mă voi uita la el cu atenție și îi voi spune: „Acum ascultă-mă cu atenție. Există două feluri de oameni în lume: unul trăiește și celălalt așteaptă constant ceva. Dacă nu înțelegi asta, ești un idiot.”

El va țipa și va leșina. Psihoterapia va dura aproximativ cinci ani.

Relaxează-te - indiferent cât de mult ai încerca să fi o mamă perfectă, copiii tăi vor avea mereu ceva de spus psihologului.”

(Svetlana Hmelj)