Anca M. Stir

Zilele astea mǎ întreabǎ o clientǎ: Dar nu te foloseşti de ChatGpt pentru toate ideile din calendarul de postǎri?

Eu: Unii din noi scriu de dinainte sǎ existe Chat.

We’ll be fine! 🤣

Să ai impresia că te poți conecta cu niște adolescenți și chiar să o faci sunt lucruri complet diferite.

Pe parcursul celor 6 săptămâni de Atelier, m-am întrebat adesea: le place ce facem? Au chef de minutele acelea sau sunt prea obosiți de la școală? Simt că le prinde bine? Este greu, uneori, să le înțelegi stările.

Ieri, la ultima noastră oră, le-am dat niște bilețele albastre: "Lăsați câteva gânduri, păreri sau impresii despre cm a fost pentru voi.” N-au stat pe gânduri și s-au apucat de scris, fix așa cm au făcut în fiecare săptămână.

Mi-am promis că nu le citesc decât când ajung acasă. Și bine am făcut, pentru că m-au emoționat profund.

Să citești negru pe alb că într-un spațiu creat de tine s-au simțit respectați, ascultați și liberi să pună pe foaie orice, fără să fie judecați ... sau să primești note fantastice precum 67000/10 (care e un inside joke, btw😅), îți dă o energie greu de descris în cuvinte.

Bilețelele de aseară mi-au dat un uriaș curaj pentru viitor. Vreau să le mulțumesc lor pentru sinceritate și părinților pentru încredere!

P.S. Am lăsat gândurile lor (și câteva pisici desenate) în carusel. Merită citite rând cu rând.