Kidfulness - by Paula Godeanu

🌱 𝐂𝐨𝐩𝐢𝐥𝐚̆𝐫𝐢𝐚 𝐬̦𝐢 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐨𝐮𝐚̆ 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢 𝐟𝐮𝐧𝐝𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐥𝐞: 𝐀𝐭𝐚𝐬̦𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐬̦𝐢 𝐀𝐮𝐭𝐞𝐧𝐭𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚

Fiecare copil vine pe lume cu două nevoi psihologice esențiale:

𝐀𝐭𝐚𝐬̦𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 – Nevoia de a fi iubit, acceptat, protejat. Este conexiunea vitală cu părintele, cu îngrijitorul, cu „tribul”.

𝐀𝐮𝐭𝐞𝐧𝐭𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 – Nevoia de a fi el însuși. De a exprima ce simte. De a spune ce gândește. De a trăi adevărul său interior, fără mască. De a simți, de a spune, de a fi exact cine este.

🌀 Dar uneori, cele două nevoi intră în conflict.

Când copilul simte că exprimarea adevărului său riscă să-i piardă iubirea părintelui, va face un lucru profund: 𝐢̂𝐬̦𝐢 𝐯𝐚 𝐚𝐛𝐚𝐧𝐝𝐨𝐧𝐚 𝐚𝐮𝐭𝐞𝐧𝐭𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐜𝐚 𝐬𝐚̆ 𝐩𝐚̆𝐬𝐭𝐫𝐞𝐳𝐞 𝐚𝐭𝐚𝐬̦𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥. Va spune ce se așteaptă de la el. Va simți ce este permis. Va învăța să se ascundă.

Nu pentru că vrea – ci pentru că supraviețuirea emoțională depinde de acest atașament.

Și astfel, apare 𝐝𝐞𝐜𝐨𝐧𝐞𝐜𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐬𝐢𝐧𝐞.
O despărțire subtilă, dar dureroasă, de vocea interioară. De Sinele autentic.

🌀 Dacă exprimarea autenticității lui duce la respingere („Nu mai plânge, ești urât!” / „Du-te în camera ta!” / „De ce ești așa sensibil?”), atunci copilul va începe să 𝐬𝐚𝐜𝐫𝐢𝐟𝐢𝐜𝐞 𝐚𝐮𝐭𝐞𝐧𝐭𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 pentru a păstra atașamentul.

Pentru că, în mintea copilului, 𝐚 𝐟𝐢 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐭 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐨 𝐜𝐡𝐞𝐬𝐭𝐢𝐮𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚𝐯𝐢𝐞𝐭̦𝐮𝐢𝐫𝐞. Și dacă a fi tu însuți pare să pună în pericol acea iubire, atunci înveți să te ascunzi.
Să devii „cuminte”.
Să spui ce se așteaptă.
Să simți ce e „acceptabil”.

🔒 Așa apare deconectarea de sine.

Și așa ajungem, ca adulți, să nu știm ce vrem cu adevărat.
Să ne fie teamă să spunem „nu”.
Să ne simțim vinovați când ne exprimăm.
Să purtăm măști, uitând cine suntem.

🕊️ Pentru că în profunzimea ființei noastre, am venit pe Pământ nu doar să fim acceptați, ci să ne amintim cine suntem cu adevărat.

Sufletul copilului tău nu vrea perfecțiune.
Vrea prezență.
Vrea adevăr.
Vrea iubire.

✨ Un mic pas:
Data viitoare când copilul tău are o emoție puternică, întreabă-l:
„Ce simți acum, dragul meu?”
Și rămâi acolo, martor tăcut al unei vindecări.

Echinocțiul - începutul primăverii astronomice, dar și a primăverii sufletului 🌞
_______________________

Tradiţiile spirituale ale echinocţiului de primăvară spun că orice formă de evoluţie are trei etape distincte: creaţia, menţinerea şi resorbţia sau distrugerea. La toate acestea se adaugă şi momentul de apogeu a ceea ce s-a creat.

Echinocțiul este momentul în care ziua și noaptea sunt egale în orice loc de pe Pământ. Pornind de la cuvântul de bază, “équinoxe”, echinocțiu, care provine din latinul “aequinoctium”, format din “aequus” – “egal” şi “nox”, “noctis” – înseamnă “noapte”. Echinocțiu reprezintă momentul în care Soarele trece prin punctul de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc, iar ziua este egală cu noaptea în orice loc de pe Pâmânt. Din acel moment, durata zilei începe să crească, iar cea a nopții să scadă până pe data de 21 iunie, atunci când se termină primăvara astronomică, odată cu solstițiul de vară.

Cultul soarelui este specific mai tuturor societăţilor arhaice: oamenii priveau la soare şi înregistrau ciclurile naturii în funcţie de schimbările aduse de astrul zilei. Cu prilejul echinocţiului se sărbătoreşte şi pornirea plugului, moment consacrat în mai toate culturile lumii, indiferent de religie.

Echinocțiile sunt speciale pentru că au energii vibraționale diferite, bazate pe mișcarea în univers. Ele semnifică eliberarea și doresc să ne ajute să renunțăm la lucrurile care nu ne mai sunt de folos, astfel încât să putem merge mai departe. Balanța este logică și iubește echilibrul, de aceea este posibil să ne găsim echilibrul în viețile noastre. Aducem armonia în corpurile, sufletele și mințile noastre, și vom avea grijă de fiecare aspect al vieții noastre. Tocmai de aceea, lumea noastră interioară este atât de importantă.
_______________________

Echilibrul zilei și al nopții. Echilibrul luminii și al întunericului.
Astăzi caut echilibrul în viața mea
Așa cm se află el în tot Universul
O lumânare neagră pentru întuneric și pentru toate lucrurile pe care vreau să le elimin din viața mea
O lumânare albă pentru lumină și bucurie, pentru abundența pe care vreau să o aduc în viața mea
În timpul echinocțiului
Este armonie și echilibru în Univers
Și așa este și în viața mea.

Săptămânile Adventului se desfăşoară între 24 Noiembrie şi 24 Decembrie și constituie perioada de pregătire spiritual-sufletească a omului pentru a putea primi în sine cu toată bucuria sufletului, esența Crăciunului.

În școlile și grădinițele Waldorf din lume, spirala de Advent este o sărbătoare foarte importantă!

Spirala reprezintă drumul existențial al ființei – intratul în spirală este viața însăși, ieșitul din spirală – viața de dincolo, retrospectiva vieții pământești. Lumânarea din mijloc simbolizează iubirea și lumina din care fiecare poate lua, fără ca acestea să se termine (Iubirea și lumina sunt singurele care atunci când sunt împărțite sporesc, nu se împuținează).

Bradul a constituit dintotdeauna un simbol al veșniciei.
Ființa omenească este o ființă veșnică, care trece, împreună cu ființele lumii spirituale prin etape progresive de evoluție.

A păși în Spirala de Advent este întotdeauna o experiență foarte personală și ”personalizată” pentru fiecare participant, iar un ochi treaz poate percepe ceva din ființa sufletesc-spirituală a acestuia: unul pășește încet, altul pășește repede, unul este mai sfios sau mai temător, altul foarte sigur pe sine, încrezător.

Atmosfera în care se petrece această sărbătoare este una de liniște și pace.

- extras din Revista Asociației Educatoarelor Waldorf din România

Mai multe detalii despre Advent aici:
https://kidfulness.ro/ce-este-calendarul-de-advent/