pastorLuc

Aceasta nu este doar o promisiune viitoare, ci o realitate prezentă.

Harul ne schimbă nu prin presiune, ci prin revelația frumuseții Lui în noi.

Oglinda Evangheliei arată cine suntem în Hristos:
iubiți,
desăvârșiți
și fără vină.

Aceasta reflectă harul care ne dă puterea să trăim victorios în El!

Autoritatea si credinta!

Ucenicii vin la Isus tulburați.

Un copil chinuit, o încercare eșuată de a-l elibera, și o întrebare care și astăzi o ridicăm: „
De ce n-am putut?”
Aveau experiență, aveau un istoric de succes, aveau puterea, dar n-au reușit.
Ce s-a întâmplat?

Isus nu le răspunde cm am fi sperat.
Nu-i consolează.
Nu le dă o scuză teologică.
Le spune direct: din pricina necredinței voastre.

Adevărul rostit acolo nu e doar pentru ei, ci pentru fiecare dintre noi care am încercat, am strigat, am așteptat, dar n-am văzut nimic.
Poate ai avut un moment în care ai simțit că ai tot ce îți trebuie, dar nu ai vazut niciun raspuns. Ai avut revelație. Ai avut autoritate. Ai avut curaj. Dar ceva n-a funcționat.

Și dacă problema nu e lipsa de putere, ci lipsa de încredere?

Noi, creștinii, cei care credem in miracole, am fost obsedați de „putere”.
Ne rugăm pentru ungeri noi, nivele noi, așteptăm manifestarea, si ne mirăm de lipsa rezultatelor.

Scriptura spune ca: puterea fără credință e inertă.
Credința nu e o opțiune.
Nu e doar o emoție.
Nu e o speranță vagă.
Este degetul care apasă întrerupătorul.

Credința nu este strigătul disperat al celui care nu a primit răspunsuri, ci acțiunea celui care știe ce are in Hristos.

Dacă știi că Dumnezeu a pus în tine Duhul Său, că ți-a dat autoritate, atunci nu întrebi dacă se poate.
Spui munților să se miște. Și nu pentru că ești tu mare, ci pentru că El este credincios.

Isus n-a spus „aveți nevoie de mai multă putere”, ci „dacă aveți credință cât un grăunte de muștar…”. Cu alte cuvinte, nu cantitatea contează, ci calitatea. O credință mică, dar vie, face ce nu pot face ritualurile cele mai elaborate.

Am întâlnit oameni care au căutat puterea toată viața lor. Au alergat din conferință în conferință. Au postit, au vegheat, au strigat. Dar fără credință, toate acestea sunt doar zgomot religios. Nu spun asta cu judecată, ci cu durere. Am fost și eu acolo.

Dar într-o zi, mi-a vorbit Domnul: „Luc, tu nu ai o problemă de echipare. Ai o problemă de încredere.” A fost ca și cm m-ar fi dezbrăcat de toată poleiala spirituală și m-ar fi întrebat simplu: mă crezi?

Adevărul este că fiecare eșec în viața noastră de credință nu e un eșec de putere, ci un eșec de încredere. Nu am avut curajul să luăm ce ne-a fost deja dat. Nu am spus munților să plece. Ne-am rugat să plece. Și apoi ne-am mirat că nu s-au urnit.

Dumnezeu nu îți va da mai multă putere. Ți-a dat tot ce ai nevoie. Întrebarea este: vei acționa pe baza acestui adevăr?

Nu aștepta o revelație nouă. Trăiește ce ți s-a spus deja. Nu-L mai implora pe Dumnezeu să facă ce te-a trimis pe tine să faci. Vorbește cu autoritate. Crede. Și vei vedea.

Pentru că puterea nu se manifestă în strigăte. Ci cu credință.