Viorel Spînu

O teamă frecventă la workshop-urile mele despre agenți: „Și dacă o ia razna și îmi șterge fișierele?”

Well, nu poate. Ce puțin nu cu tool-uri AI făcute corect. Spre exemplu, Claude Cowork. CoWork rulează izolat — un fel de calculator în calculator. Vede doar folderele la care îi dau eu acces explicit. Restul nu există pentru el. Ca să atingă un fișier, îmi cere voie întâi. Dacă nu-i dau, pur și simplu nu-l vede. Orice ar face acolo — orice cod ar scrie, orice ar strica — rămâne în cutia lui, în mașina lui virtuală.

Așa că teama că „îmi șterge toate facturile” nu stă în picioare. AI-ul nu poate ieși din mașina lui virtuală.

Un aspect important: „izolat local” protejează calculatorul, nu confidențialitatea datelor. Când Cowork procesează un fișier, conținutul lui ajunge pe serverele Anthropic. Și da, merge și pe date reale de la clienți: tehnic ești în siguranță, fiindcă datele ajung acolo doar ca să fie prelucrate, nu ca să antreneze modelul (poți bloca explicit antrenarea). Dacă îți pui și partea juridică la punct (GDPR, protecția datelor, AI Act), ești în regulă. Dar atenție: nu procesa date de client fără să ai partea asta rezolvată — ai nevoie de un specialist, că e o meserie în sine.

Dacă singurul mod în care AI-ul îți poate face rău e printr-o greșeală de-a ta — ce plasă de siguranță ți-ai pune pentru tine, nu pentru el?

Zilele trecute i-am cerut lui Claude sa scrie un script. Cateva secunde. M-am uitat peste el si cumva am _intuit_ ca e OK_.

Masina a facut munca. Dar verdictul "e bine" l-a dat experienta mea - si exact asta nu poate face altcineva in locul meu.

De aici vine si frica pe care o tot aud: ca AI-ul iti ia expertiza. Eu o vad pe dos. Cu cat produce mai mult si mai repede, cu atat e mai valoros cineva care se uita peste ce-a iesit si stie sa spuna "aici e gresit".

Nu-ti mai folosesti expertiza ca sa produci - aia o face masina. O folosesti ca sa verifici. Si ajungi sa fii cel care spune daca e buna treaba.

Daca maine AI-ul produce de zece ori mai mult, cine verifica daca e corect? Si cat valoreaza omul ala?

Am vazut firme cu mai mult de douazeci de piloti pe AI si nimic in productie. Pilotul arata a progres - "facem si noi AI" - fara niciun risc si fara nicio decizie.

Poate inainte de a incepe un pilot ar trebui sa te intrebi: si ce facem cand merge pilotul?

Ai putea de exemplu sa scrii pe foaie cine decide go/no-go si pana la ce data INAINTE de a scrie prima linie de cod.

Sâmbătă. Eu voiam să mă relaxez.

Pisica mea a deschis ChatGPT și a întrebat:
„Cum îmi dresez omul să-mi dea pliculețul fără să miaun?”

AI-ul i-a răspuns:
„Din datele disponibile, omul este deja dresat.” 🐈🤖

Weekend plăcut tuturor — inclusiv celor care încă mai cred că ei conduc casa!

AI-ul nu halucinează pentru că e prost. Halucinează pentru că l-ai întrebat prost. Și asta e o veste bună.

Când un model îți inventează un articol de lege sau o cifră care sună perfect dar nu există, reflexul e să spui „nu poți avea încredere în chestia asta”. Și gata, ai renunțat.

Un model de limbaj a învățat, în fond, un singur lucru: să ghicească cel mai probabil cuvânt următor. Dacă-l întrebi sec „ce spune legea X?”, îl inviți să halucineze. Uneori nimerește, alteori scoate o frază care sună bine, dar e greșită. Nu te minte — face fix ce i-ai cerut.

Schimbă întrebarea într-un proces. „Caută în zece surse de legislație, răspunde independent din fiecare, compară-le, și dacă nu spun toate la fel, oprește-te și spune-mi de ce.” Acum n-are cm să mai improvizeze — fiecare afirmație are o sursă, pe care o poți verifica. Nu dispare orice eroare ca prin minune, dar riscul să inventeze scade drastic. Modelele bune, cele agentice, fac deja singure pasul ăsta: când simt că nu știu, caută înainte să-ți răspundă.

„Halucinează” e un cuvânt care mută vina pe tehnologie. La fel ca un junior speriat care inventează un răspuns ca să nu zică „nu știu”, modelul face exact asta — și tot tu trebuie să-l ghidezi. Un proces mai bun bate un model mai deștept.

Ultima dată când un AI „a mințit” — i-ai dat un proces de verificat, sau doar o întrebare?

Primii patru clienti iti trimit bilantul exact cm l-am cerut. Al cincilea, un PDF scanat de la minister. Al saselea, o poveste mai lunga in Word. Tie iti trebuie toate in acelasi format Excel.

Varianta din 2025: deschid fiecare fisier, pe rand, si mut cifrele cu copy-paste, ore in sir. Munca in care nu produc nimic concret - doar fac ordine intr-un haos pe care nu l-am creat eu.

Varianta din 2026: ii dau lui Claude Cowork tot folderul. Il intreb intai "ce vezi?" - vreau sa fiu sigur ca a citit corect fiecare format inainte sa umble la cifre. Abia apoi ii cer sa consolideze totul intr-un singur Excel: o foaie per firma, plus un sumar. Extrage din fiecare format, standardizeaza coloanele, verifica totalul.

Cea mai mare parte din "munca grea" e doar multa si plictisitoare - exact acolo unde un computer e mult mai rapid decat tine. Valoarea ta sta in ce faci cu timpul pe care il recuperezi, nu in mutatul cifrelor dintr-un format in altul.

Si da, merge pe date reale de la clienti. Pe partea tehnica, esti in siguranta: datele nu se folosesc la antrenare (poti bloca asta explicit) si se trimit doar ca sa fie prelucrate. Iti rezolvi partea legala - GDPR, protectia datelor, AI Act - si esti in regula. Dar atentie: nu procesa date de client fara partea juridica pusa la punct. Pentru asta ai nevoie de un specialist - e o meserie in sine.

Cate ore pe luna petreci facand ordine in date pe care nu le-ai incurcat tu?

„Nu pun datele firmei într-un AI.” Mi-o spune un om care, cu cinci minute mai devreme, îmi trimisese un contract confidențial pe email și încă o dată pe WhatsApp, „să fie sigur că ajunge”.

Știi că un email nu e criptat cap-coadă pe tot fluxul, da? TLS criptează doar legătura de la un server la altul; pe fiecare server prin care trece, textul e necriptat și poate fi citit de cei care administrează serverul. WhatsApp trimite datele către serverele Meta. La WeTransfer, toată securitatea stă într-un singur link lung — dacă îl ghicește cineva sau îl dă mai departe, are acces la tot. Lucruri pe care le facem zilnic, fără să clipim.

La un serviciu AI plătit, în schimb, ai un acord clar care spune ce se întâmplă cu datele tale și un buton cu care interzici clar să le folosească la antrenare.

Da, un agent care „rulează local”, când procesează un fișier, trimite conținutul la serverul furnizorului. Și totusi, tehnic, ești în siguranță — datele nu se folosesc la antrenare (poți bloca asta explicit) și se trimit doar ca să fie procesate, atât. Mai rămâne partea legală — GDPR, protecția datelor, AI Act — și pe asta chiar trebuie să o pui la punct. Atenție: nu procesa date de client până nu rezolvi partea legală. Partea juridică — ce hârtii îți trebuie, cm îți informezi clienții — e o meserie în sine, complicată, pe care n-o prinzi din mers. Un jurist specializat pe GDPR și protecția datelor te poate ajuta aici.

Frica ține mai mult de noutate decât de riscul real. Acceptăm riscuri vechi fiindcă ne-am obișnuit cu ele și respingem riscuri noi, chiar când sunt mai mici.

Înainte să refuzi AI-ul „din motive de siguranță”: cm ai trimis ultimul document confidențial? Și ai întrebat vreodată un specialist ce-ți trebuie, de fapt?

Folderul meu de Downloads are 965 de fișiere. Nu știu ce e în jumătate din ele. Nu le șterg „că poate mai am nevoie”. Recunoști scena?

Săptămâna trecută am făcut un experiment. I-am dat lui Claude Cowork acces la folder și i-am spus, simplu: uită-te la ce e aici, fă-mi ordine, că poate nu am nevoie de toate.

S-a apucat de treabă, le-a numărat, le-a citit, a înțeles ce e fiecare în parte. Apoi mi-a propus un plan și n-a șters nimic fără acordul meu: „ai 3 GB în instalatoare vechi, 100 de documente, 20 de poze, câteva prezentări. Ce facem cu fiecare categorie?” Eu am decis ce se păstrează și ce pleacă, el a executat. La final: arhive, documente, media, prezentări — fiecare la locul lui. Câteva minute.

Downloads-ul e doar exercițiul ușor. Exact același lucru merge pe un folder cu 2000 de documente scanate, bonuri și notițe aruncate fără nicio ordine — munca pe care o tot amânăm cu toții.

Tehnic, ești în siguranță — datele nu intră în antrenarea modelelor (poți bloca explicit asta), se trimit doar cât să fie procesate, atât. Îți pui la punct partea juridică (GDPR, confidențialitatea datelor, AI Act) și ești în regulă. Atenție: nu da acces la datele clienților fără să fi rezolvat întâi partea legală — pentru asta e nevoie de un specialist, e o meserie în sine.

Nu îți trebuie un „caz de business” sofisticat ca să începi. Începi cu ceva banal și inofensiv, Downloads-ul tău, și apoi aplici același reflex pe ceva care chiar contează.

Care e folderul tău de „poate mai am nevoie” — și de cât timp îl tot eviți?