Reimagine

🧩 Un aspect esențial al dezvoltării noastre este formarea limitelor personale. Prin feedback, învățăm să ne cunoaștem zona de confort și siguranță, incluzând spațiul fizic, emoțional, intelectual și interpersonal dintre noi și lumea exterioară. Pe măsură ce creștem, ideal ar fi ca această zonă să se lărgească, oferindu-ne posibilitatea de a ne explora și testa limitele.
🚶‍♂️ Atunci când experimentăm un eveniment copleșitor care ne încalcă limitele, ne putem retrage și ne putem simți în nesiguranță. Fără sprijin în restabilirea limitelor, vom experimenta haos și incertitudine.

🧩 Ți se întâmplă să nu lași pe nimeni să se apropie prea mult sau să ai dificultăți în a fi în preajma altora? Poate că ai anxietate de a părăsi spațiul în care te simți în siguranță – familia, casa, rutinele familiare?🚶‍♂️ Te confrunți cu evitarea a tot ce este nou sau diferit? Evitarea a tot ceea ce te-a rănit în trecut, cm ar fi să consideri că toți bărbații sunt periculoși, să nu urci niciodată într-o mașină sau să nu aplici pentru un job de teama respingerii? Dacă da, ar putea fi semne ale unor limite prea rigide.

❗️Sau poate că te regăsești în situații în care dezvălui informațiile personale străinilor, te implici în comportamente riscante ignorând măsurile de siguranță, preiei responsabilitățile altora sau simți că ești responsabil pentru tot ce se întâmplă? Ai dificultăți în luarea deciziilor sau în concentrare? Acestea ar putea fi semne ale unor limite haotice.

🌪 Observarea limitelor pe care le punem în relațiile cu ceilalți ne poate oferi o înțelegere profundă a modului în care acestea ne influențează viața și posibilitatea de a lărgi spațiul în care ne simțim în siguranță.
De multe ori încercăm să ne “depășim” sau “testăm” limitele adăugînd și mai multă presiune sau anxietate. 👀Ce ar fi dacă am înlocui a face cu a fi curios și am explora aceste limite?

❓Cum au luat ele naștere, ce rol joacă în viața noastră – ne țin în siguranță sau ne limitează? Ce am avut nevoie atunci și poate nu am primit sau am primit prea mult?
🌟Să fie cu inspirație!

Ai simțit vreodată că te transformi în “stană de piatră” în fața suferinței? 🗿 Este un răspuns natural să vrem să ne protejăm de durere, dar uneori această protecție poate deveni o închisoare a propriei noastre ființe. Împietrim, devenind rigizi și inflexibili, incapabili să ne mișcăm sau să creștem.

Aseară am dat peste această sculptură care m-a inspirat să reflectez asupra procesului de vindecare❤️‍🩹
Atunci când ne apropiem de esența noastră, atunci când rezistențele încep să se transforme cu încredere, suferința noastră de piatră se topeşte treptat, se modelează sub atingerea esenței care suntem💫

Puterea rigidității devine puterea flexibilității, permițându-ne să ne aplecăm fără a ne rupe. Duritatea colțurilor se transformă în curbe delicate care ne susțin în fața provocărilor care ne apar în cale. Nemişcarea care ne înspăimânta devine o odihnă blândă în mijlocul agitației lumii care ne înconjoară.

Ne readuce aminte că vindecarea nu înseamnă să ștergem durerea sau cicatricile pe care le lasă în urmă. Este despre a accepta acele experiențe și a le lăsa să ne formeze în ceva mai puternic și mai rezistent.

Deci, data viitoare când te simți că te transformi în piatră în fața suferinței, amintește-ți că există întotdeauna potențial pentru transformare.🌿❤️‍🩹🌸
Am fost atât de prinsă în lumea mea interioară că am uitat numele artistului dar o puteți încă vedea la RAD🙏