Dana Turcu-Psiholog

De multe ori un adult care nu se mai simte bine în viața lui nu va ști ce să adreseze în terapie. În fața terapeutului va spune ”nu știu exact de ce sunt aici". Viața pare că funcționează și arată bine din exterior, dar totuși ceva l-a adus acolo.

De cele mai multe ori e o acumulare de lucruri mici pe care le-a normalizat pe rând. Oboseala, iritabilitatea, senzația că face lucrurile pe pilot automat, că trece prin zile fără să fie cu adevărat prezent în ele. Că bucuria a devenit mai rară sau mai plată decât își amintește că era.

Uneori pare ceva cognitiv, gânduri care se învârt în cerc fără să ajungă undeva, dificultatea de a lua decizii, senzația că mintea e tot timpul ocupată dar nu cu ceva anume. Alteori e o retragere treptată, din conversații, din planuri, din relații, fără un moment clar în care a decis asta.

Niciun semn dintre astea, luat singur, nu pare suficient de grav ca să justifice ceva și tocmai de aceea oamenii așteaptă. Dar ceea ce am observat e că de obicei nu e un singur semn, ci mai multe care coexistă în liniște de luni sau ani de zile, normalizate rând pe rând, până când devine greu să îți amintești cm era altfel.

Omul ajunge în terapie ca să găsească niște răspunsuri și pentru asta trebuie să își pună niște întrebări. Poate că nu știe ce întrebări să își pună și pentru asta este terapeutul acolo. Pentru că, văzând lucrurile din exterior și adresând întrebări, începe ușor să se facă lumină și să se ivească răspunsurile. Pe care nu terapeutul le dă. El doar asistă, însoțește în proces. Toată treaba o face cel care a venit acolo căutând.

❤ Program gratuit de asistență psihologică pentru mame ‼️