Ion Mihalache

Relația dintre Iuliu Maniu și Ion Mihalache nu a fost o simplă alianță politică între doi lideri de partide; a fost, fără îndoială, cea mai profundă și loială „căsătorie” din istoria României Mari, o legătură sufletească ce a rezistat tentațiilor puterii, intrigilor regale și, în final, torturii comuniste. Această prietenie monumentală a reprezentat însăși esența Marii Uniri: Iuliu Maniu, aristocratul greco-catolic din Ardeal, rigid, sobru și intransigent („Sfinxul”), și-a unit destinul cu Ion Mihalache, învățătorul ortodox din Topoloveni, fiu de țărani, vulcanic, carismatic și popular („Tribunul”). Fuziunea partidelor lor în anul 1926 (creând PNȚ) a fost momentul în care Transylvania și Vechiul Regat s-au îmbrățișat politic definitiv, nu doar pe hârtie.

Ceea ce face această relație cutremurătoare este loialitatea absolută, aproape de neînțeles pentru politicianul modern. De-a lungul perioadei interbelice, Regele Carol al II-lea, un maestru al dezbinării, a încercat de nenumărate ori să-i rupă. I-a oferit lui Mihalache funcția de prim-ministru cu o singură condiție: să se dezică de Maniu sau să-l lase în afara guvernului. Răspunsul lui Mihalache a fost mereu același, un „Nu” hotărât. El a refuzat puterea supremă pentru a nu-și trăda mentorul și prietenul. Maniu, la rândul său, deși era criticat pentru stilul său autoritar, avea o încredere oarbă în Mihalache, singurul om care îi putea tempera deciziile și care îi aducea pulsul real al țării.

Tragedia lor comună a început în dimineața zilei de 14 iulie 1947, la Tămădău. Arestați împreună, au intrat în malaxorul exterminării cu o demnitate care i-a scos din minți pe anchetatori. La procesul-spectacol, Mihalache, deși amenințat cu moartea, s-a ridicat în boxa acuzaților și l-a apărat pe Maniu mai abitir decât pe sine însuși, strigând judecătorilor că Maniu este simbolul națiunii.

Destinul i-a despărțit fizic, dar i-a unit în martiriu. Iuliu Maniu s-a stins la Sighet în 1953, aruncat în groapa comună. Ion Mihalache a supraviețuit încă 10 ani, fiind transferat la temnița Râmnicu Sărat, sub comanda sadicului Vișinescu. Acolo, bătrânul învățător a fost supus unui regim de exterminare lentă, bătut sistematic pentru că refuza să colaboreze. Se spune că, în delirul ultimelor zile, Mihalache vorbea cu Maniu, cerându-i sfatul. A murit în 1963, rămânând loial până la ultima suflare pactului lor din 1926. Povestea Maniu-Mihalache este lecția supremă că, în istorie, caracterele mari nu se completează doar prin calități, ci prin capacitatea de a suferi împreună pentru același ideal, până dincolo de mormânt.

5 februarie 1963, în închisoarea de la Râmnicul Sărat , pleca la Domnul Ion Mihalache - ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte și președinte al Partidului Național Țărănesc.

Născut pe 3 martie 1882, la Topoloveni, Ion Mihalache și-a găsit sfârșitul în închisoarea de la Râmnicu Sărat (unde a fost torturat inclusiv de către directorul închisorii, Alexandru Vişinescu), grav bolnav și suferind din cauza regimului carceral inuman la care a fost supus.

Despre omul şi politicianul care a fost Ion Mihalache, Ion Diaconescu spunea: „Modest dar curajos, dominat de bun simț, cinstit cu sine însuși și cu semenii săi, harnic ca o albină, totdeauna și-a consumat întreaga energie pentru binele celor năpăstuiți. Având permanent faruri călăuzitoare credința creștină și iubirea de patrie, era firesc să nu rătăcească drumul.”

Ioan Ianolide în cartea sa “Întoarcerea la Hristos”, spunea despre Ion Mihalache: „La proces a fost demn, cinstit, corect, aşa cm era de fapt sufletul său. În temniţă a suferit şi a murit demn. A suferit şi soţia lui, Niculina Mihalache, o femeie modestă care niciodată nu a ieşit din anonimat. Ea a murit după eliberare, dar amândoi sunt eroi ai neamului.”

Ion Mihalache a contribuit la consolidarea Marii Uniri prin susținerea drepturilor țărănimii, clasa majoritară, după 1918, militând pentru împroprietărirea acestora și organizarea lor în cooperative, în special în cadrul Partidului Țărănesc.

Activitatea sa a vizat transformarea socială și economică a satelor pentru a asigura stabilitatea noului stat român unit.

Consolidarea Democratică:
A promovat educația și civilizația în mediul rural (scoli, asistență medicală, cămine culturale), transformând țărănimea într-o forță activă și conștientă în noul context al României Mari.

Prin aceste acțiuni, Mihalache a contribuit la integrarea socială a noilor teritorii prin îmbunătățirea vieții rurale.

Comemorarea martirilor țărăniști - Râmnicu Sărat
Personalități trecute prin ungherele iadului comunist, Închisoarea Tăcerii - Râmnicu Sărat :

Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Ilie Lazar, Nicolae Adamescu, Jenica Arnautu, Ion Barbuş, Ovidiu Borcea, Camil Demetrescu, Horia Macellariu, Ion Petrovici, Nicolae Petrascu, Titel Petrescu, Ion Puiu, Victor Pogoneanu Radulescu, Nicolae Stoenescu, precum și mulți alți martiri, victime ale regimului comunist.

200 de mii de țărăniști s-au stins în închisorile comuniste.

99 de ani de la înființarea PNȚ

Pe 10 octombrie 1926 s-a infiintat Partidul National Taranesc . El este rezultatul fuziunii a doua partide: Partidul National Roman condus de IULIU MANIU si Partidul Taranesc condus de ION MIHALACHE. Momentul fuziunii a avut loc in timpul celor doua Congrese, tinute simultan, in Bucuresti. Congresul Partidului National s-a desfasurat in sala ”Transilvania” , in timp ce Partidul Taranesc si-a organizat Congresul in sala „Amicitia” . Ambele Congrese au ratificat in unanimitate fuziunea celor doua partide.

Biroul de conducere al noului partid era alcatuit din sapte membri:

Iuliu Maniu (PNR) – presedinte;

Vicepresedinti:
Ion Mihalache (PT) ;
Nicolae Lupu (PT);
Alexandru Vaida-Voievod (PNR) ;
Pavel Bratasanu (PNR);

Virgil Madgearu (PT) – secretar general;
Mihai Popovici (PNR) – casier.

D**a al doilea razboi mondial, PNT a fost principala forta politica care s-a opus instaurarii comunismului in Romania. Liderii national-taranisti vor avea insa de platit pentru curajul lor, fiind condamnati la ani grei de inchisoare, unde multi dintre ei, inclusiv Iuliu Maniu si Ion Mihalache, isi vor gasi sfarsitul.

In fotografie, aniversarea a 10 ani de la înființarea PNȚ, 1936

Sper ca aniversarea celor 100 de ani sa ne găsească așezați la "CASA" noastră!

Asa cm Ion Mihalache a îmbrăcat haina unificatorului mergând în Basarabia, alături de alți invatatori, in 1917, sa lupte pentru Reîntregirea României Mari, pledând pentru românisme si pentru unitate națională, cutreierand Basarabia de la Bălți la Akerman, stabilind contacte cu intelectualitatea rurală, stabilind legaturi cu oamenii, contribuind la la sudura sufleteasca cu acea parte de românitate ce fusese atat de înstrăinate de opresiune ruseasca, astfel dezvoltând o activitate enorma de dezintoxicare ideologica a unei țărănimi pe care o aduceau pe calea unionismului, pâna in primele luni ale anului 1918, tot așa trebuie si noi sa contribuim cu tot ce ne stă în putință sa salvam Basarabia si sa o aducem înapoi ACASA = ROMANIA.