Rapidistul

25 Iunie. Ziua Rapidului.
Ar trebui să spun La mulți ani, Rapidule!
Dar nu mai simt bucuria din anii trecuți.
Rapidul a devenit o afacere. Rapidul s-a transformat într-o corporație fadă.
O corporație cu obiective, sponsori, bani și interese proprii.
Un club unde suporterii nu mai contează.
Nu mai suntem în planurile lor, nu mai existăm decât ca niște cifre pe bilete sau în vreo campanie de marketing.
Ei nu promovează galeria.
Galeria care a ținut Rapidul viu, galeria care a dus spiritul mai departe când nimeni nu mai credea.
Pentru club, galeria e bună doar când se vând bilete și abonamente. Sau când trebuie să dea bine la televizor. În rest, ne ignoră. Ne marginalizează. Și-au făcut baza de suporteri care acceptă acest Rapid. Suntem buni doar când se face vreo poză pentru imagine sau când trebuie să se vândă tricouri. În rest, suntem invizibili. Au pus camere ca să ne dea la gardă.
Spiritul s-a pierdut. Frăția s-a pierdut.
Respectul între oameni a dispărut. Poate că așa trebuia să se întâmple. Poate că ăsta e viitorul.
Acum, fiecare e pe interesul lui, fiecare e gata să te vândă ca să-i fie lui bine. Au lăsat loc găștilor formate din scârbă pentru tot ce mai înseamnă clubul ăsta. Asta a crescut clubul ăsta când a uitat de suporteri: individualism, superficialitate și o imensă scârbă pentru ce e acolo.Ăsta e rezultatul când un club uită de suporterii lui.
Eu rămân cu Rapidul care a fost. Cu Rapidul real, nu cu firma asta care poartă acum sigla.
Spiritul ăla nu moare, dar ei au făcut tot ce au putut să-l îngroape.
Respect pentru Rapidul care a fost. Atât mai am de zis.