Pamflezistul

Luna

Draga de Luna...
Nu-i e tot una,
Chiar de-i ea Luna,
Să stea de veghe
Pe tot ce vede
Și ce nu vede.

Dar iaca stă... nu ezită.
I-a zis 'cel Soare,
Before culcare,
Că nu e alta,
Martoră-i balta,
Mai potrivită a fi numită
Crăiasa Nopții,
Regina bolții.

Și i-a promis.
Before de vis,
C-o va visa
Si-acolo Luna e... Cea... mai Cea!

Așa că s-a luptat cu stele
Să stea chiar prima între ele.

E semn, firește,
Că-l iubește!

P:)

Evele Evei

Azi a plouat intens cu distinsă finețe,
Mi-am scos din ochi cele două bețe
Și v-am zărit, muze, într-o nouă lumină...
O, Eva, creatură divină!

Te-a zămislit Dumnezeu dintr-o coastă de om,
Adamul titanic ți-a fost 'cel atom.
Când ai venit pe lume erai fată goală...
Creator, călimară, pană și coală.

A scris, prin tine, erotică poezie,
Iar azi mi-a dăruit-o Sfântul mie
Lăsându-mă să privesc adânc în sufletul tău...
Era să mă-nec în frumusețe, zău!

M-am prins, în ultimă clipă, de talazul cel sân
Și te-am îngrămădit într-un boghi de fân.
Ai gemut la mine că te-nțeapă tare fânul,
Dar nu era fânul, era jupânul.

Ieșim din er***sm, nepărăsind frumusețe
Și vă invit, Eve, la șapte ospețe.
Să curgă vinul cm îți curge, mândro, părul,
Mi s-a îmbătat... cu păr, nătărăul.

Mireasa-i furată, ori a plecat cu nașul,
Acum să zici... a cui e, fată, urmașul?!
Iar lăutarul burtos s-a-ndrăgostit de tine.
Să-ți vezi de țambal, băi acesta, creștine.

Ochii tăi plini de scântei, din Gara de Nord,
Mi-au condus vasul de-a drept în fiord,
Iar abruptele-ți fese cu valuri picioare
Răpun, dintr-un vânt, alte șapte popoare.

Cu Eva vorbesc?! Ori cu Eve?! Nici mai știu.
Dar tu-mi ești caleașcă, iar io-s vizitiu.
Cea la drum, armăsare! Să părăsim scena.
Tu-ți scoți, mândru, coada, iar ele... trena.

P:)