Valentin Dragomir

„Frâul”

Nu-mi lua focul,
doar pune-i frâu.
Dăi răgaz.

Că mă scap în el
ca într-un câmp fără margini
și mă întorc ars
de propriile mele deschideri.

Nu știu să mă opresc.
Acesta este minusul meu
că simt,
și că nu știu cât.

Mă duc până la capăt
în orice:
în dor,
în vedere,
în oameni,
în gânduri...

Și apoi rămân
mai mult decât am fost.