REPER21

An după an, Bucureștiul își dă recordurile peste cap. Insula de căldură urbană se adâncește, valurile de caniculă se lungesc, iar infrastructura cedează sub presiuni pentru care nu a fost gândită acum o jumătate de secol. Întrebarea nu mai este “dacă” vom ajunge la 50°C, ci “cum” construim un oraș capabil să răspundă acestui viitor pe care criza climatică îl conturează deja.

Și dacă tot trebuie să ne pregătim, de ce să nu o facem astfel încât viața în oraș să devină chiar mai bună decât cea prezentă? Mai multă umbră, mai multă vegetație, spații naturale și conviviale în care oamenii se simt bine. O relație mai sănătoasă cu natura, dar și între noi. climatică nu este doar un răspuns reactiv la criză: poate fi ocazia pentru a regândi fundamental felul în care trăim împreună.

Pe 28 aprilie, la ARCUB, am desfășurat atelierul „București la 50°C", alături de 35 de persoane din comunitatea Pactului Climatic din România și de la Fundația Comunitară București (FCB), dar și câțiva reprezentanți ai autorităților publice. Atelierul a fost organizat cu sprijinul ambasadorului Pactului, Bogdan Dragnea. Discuțiile au valorificat munca de teren a comunității Pactului Climatic European - coordonată în România de REPER21 - și a Platformei de Mediu București. În spatele acestor experiențe stă multă energie, dar și mulți oameni și resurse importante. Atelierul ne-a arătat cm să le aducem într-o direcție comună!

Tot acum, FCB a anunțat lansarea unui proces de collective impact dedicat rezilienței climatice a Bucureștiului - pe modelul „Dâmbovița apă dulce". Procesul va fi susținut strategic de REPER21 și de comunitatea Pactului Climatic din România și își propune să adune parteneri din domenii complementare.

În acest proces, REPER21 propune tuturor actorilor implicați o abordare , bine fundamentată. Pentru a regândi urban pe măsura provocărilor, avem nevoie de mai mult decât soluții punctuale. Avem nevoie de un limbaj comun care să distingă și să înțeleagă mizele. Trei concepte ne ajută: (capacitatea sistemului urban de a încasa șocuri fără să le simtă ca atare); (capacitatea de a-și păstra funcțiile esențiale în urma perturbării și de a se reorganiza după ea); (capacitatea orașului de a învăța din șocuri și de a ieși mai capacitat din ele). Un oraș care doar suspendă activitatea când vine canicula și o reia după ce aceasta trece, nu este nici robust, nici rezilient – este doar un oraș care repetă aceleași gesturi, an după an. Provocarea reală este să trecem de la reacții reflex, la transformare.

Mulțumim partenerilor Pactului - Seneca AntiCafe, Climato Sfera, Ateliere Fara Frontiere (cu bio&co) - pentru prezentarea experiențelor privind rolul spațiilor terțe climatice, depermeabilizarea solurilor și autonomia alimentară. Și mulțumim ambasadorilor Pactului pentru contribuții: Matei Lostun, Ioana Maria Petrescu, Cristina Baltoi, Emil Zorila și Charles Berville!

Biblioteca de Lucruri Pietrari a găzduit o dezbatere sub egida pe 21 aprilie pe tema rezilienței climatice din rural și al rolului bibliotecilor și ce experiență a fost!

Biblioteca din Pietrari este un loc care îți schimbă puțin perspectiva chiar de la intrare pentru că rafturile sale spun povești și susțin inițiative, ca un veritabil „al treilea loc” al comunității, în care oamenii, mai ales tinerii, vin să împrumute cărți, obiecte sau pur și simplu să petreacă timp unii cu ceilalți.
Gazda noastră, Popescu Crina, ambasadoare a Pactului, a creat și coordonează acest spațiu viu, în care educația ecologică se întâmplă natural și unde o bancă de semințe stă la fel de firesc lângă rafturile de cărți.

Întâlnirea noastră despre reziliența comunitară, cu accent pe cea climatică, a reunit peste 20 de oameni, de la primarul comunei și cadre didactice, la bibliotecari din zonă și persoane implicate în viața comunității, care au adus în atelier idei, experiențe trăite, exemple concrete și pentru locul în care trăiesc.

Discuția a pornit de la ceea ce există deja și funcționează în comunitate, într-un demers , pe care îl practicăm sistematic în REPER21: relațiile de întrajutorare, obișnuința de a lucra pământul și de a produce hrană local, cunoașterea transmisă între generații, dar și existența unor oameni-cheie în comunitate care mobilizează, conectează sau pur și simplu țin lucrurile în mișcare. S-a vorbit și despre ritmul mai așezat al vieții rurale, care permite adaptare și observație, dar și despre resursele naturale încă accesibile, toate acestea conturând o formă de reziliență deja prezentă, chiar dacă nu este mereu numită astfel.

Pornind de la aceste atuu-uri, ne-am imaginat apoi cm ar arăta comunitatea peste 10 ani dacă ele ar fi cultivate conștient: un sat în care oamenii sunt mai conectați între ei, în care tinerii sunt ascultați și găsesc motive reale să rămână sau să revină, în care adaptarea la schimbările climatice nu vine din soluții externe, ci din combinarea inteligentă a cunoașterii locale cu informații noi. Au apărut imagini despre grădini mai reziliente, despre pășuni întreținute de animale diverse, despre o economie bazată mai mult pe troc, circularitate, tradiții și gastronomie locală, despre poteci tematice care leagă oamenii de natura și teritoriul pe care îl locuiesc.

În acest peisaj, este un un spațiu în care informația devine accesibilă, unde oamenii se pot întâlni fără presiune, unde pot învăța unii de la alții, în special intergenerațional, și unde pot începe inițiative mici, dar relevante, de la ateliere practice și întâlniri tematice, până la schimburi de semințe, obiecte sau cunoștințe. Practic, un loc în care reziliența prinde formă, încet și concret.

Un rol aparte în întâlnire l-a avut Matei Lostun, unul dintre cei mai tineri ambasadori ai Pactului, care a adus în conversație o perspectivă necesară despre cm se vede viitorul din ochii generației sale, ce i-ar face pe tineri să rămână sau să se întoarcă și cm ar putea arăta pentru ei un spațiu precum biblioteca.
Ne-am bucurat să avem alături și colegele de la EUROPE DIRECT Vâlcea care ne-au împărtășit despre rolul acestor antene ale Comisiei în teritoriu!