Emma Zeicescu

V-am mai spus că se poate și după 40. În cele din urmă, este o alegere conștientă: dacă dorești să continui să te dezvolți după 40 de ani sau dacă preferi să te apropii treptat de pensie. Ca să fiu sinceră, treaba cu pensia nu prea mă coafează, așa că am luat-o de la capăt cu studenția, de data asta cu scopul de a ajunge într-o bună zi psihoterapeut.

Fix când scriu aceste rânduri e agitație mare, a început sesiunea de examene de vară, anul II, iar cantitatea de rugăciuni pe metrul pătrat s-a triplat.😂 Pentru unii, acest tip de stres nu își mai are rostul după o vârstă, pentru alții o viață fără emoții și note bune, pentru care trebuie să te lupți cu tine uneori, e destul de searbădă.

Mă regăsesc în cea de-a doua categorie. Rareori mă mulțumesc să fac doar jumătate din ceea ce aș putea realiza. Scriu mai mult, studiez mai mult și, adesea, mă stresez mai mult decât ar fi necesar. Însă, atât la cursurile de la facultate, cât și în propria mea călătorie terapeutică, am descoperit că în spatele acestui tipar se află și mecanisme de tip supracompensare și sentimente de inferioritate. Cum, cine, ce? Și eu care credeam că sunt doar harnică și deșteaptă! 🤷🏻‍♀️

Poate că termenii nu vă sunt familiari. Dacă nu ați avut ocazia să auziți prea des cuvintele „Sunt mândru(ă) de tine!”, s-ar putea să regăsiți în cele ce urmează câteva explicații interesante. Despre inferioritate și supracompensare a scris prima dată Alfred Adler, medic psihiatru și psihoterapeut austriac, pentru o vreme apropiat al lui Freud.

“Adler credea că fiecare individ, la un moment dat, experimentează un sentiment de inferioritate. Aceasta este o parte naturală a creșterii și dezvoltării. Pentru a depăși acest sentiment, oamenii încearcă să compenseze prin dezvoltarea unor abilități și comportamente care le permit să se simtă valoroși și acceptați. De exemplu, un copil care se simte mai slab fizic ar putea să își dezvolte abilitățile intelectuale pentru a-și câștiga respectul” (Psychologies.ro). Găsiți principiile de bază ale psihologiei adleriene aici:
https://shorturl.at/jAPw0. Si dacă vă pasionează zona de audiobook-uri, aici găsiți un rezumat audio al cărții lui Adler, Cunoașterea Omului : https://www.youtube.com/watch?v=h6vN8DTJNwU. Nu strică să “aruncați” o ureche!

Ce îmi place la Adler este perspectiva asta ușor eliberatoare, înclinarea către responsabilitatea personală pentru dezvoltarea noastră ca ființe adulte. Nu degeaba a fondat propria școală de gândire sub numele de psihologie individuală. Și pentru că am ajuns la individ, mărturisesc că semestrul acesta m-am bucurat să citesc și cursul de la Dinamica Grupului, mai ales că urmărește transformarea relației dintre individ și comunitate, de la nevoia de apartenență comunitară la individualismul posmodernist, cel din zilele noastre.

De fapt, facultatea nu mi-a oferit doar informații noi, ci și ocazia de a-mi reîmprospăta perspectiva asupra emoțiilor, comportamentului uman și asupra fenomenelor sociale. Mâine urmează examenul la Psihosociologie Politică, iar Socrate rămâne preferatul meu. Responsabilitatea, integritatea și spiritul de sacrificiu sunt trăsături socratice ce nu mai par așa de atractive astăzi. Totuși, dacă există un domeniu în care nu sunt dispusă să negociez prea mult, este acesta al principiilor.

Cine sunt? Ce sunt? De ce sunt? Și încotro mă îndrept cu atâta hotărâre? Sunt unele dintre cele mai importante întrebări pe care ni le putem adresa. La orice vârstă. Astfel de reflecții ne ajută să rămânem conectați la propriul nostru univers interior. Dacă acordăm atât de multă atenție esteticii, nu merită oare să ne interesăm și despre cm arată „florile” din grădina noastră interioară? Cultivarea frumosului în interior nu necesită resurse impresionante, însă îți poate aduce beneficii extraordinare.

Așadar, deși am devenit mai prudentă în privința planurilor pe termen lung, nu exclud posibilitatea ca, la pensie, să mă găsiți într-o bibliotecă, printre cărți și oameni curioși. Până la urmă, aceasta sunt eu. Alta mama nu mai face!

PS: În poze, alți studioși de prin casă, unii cu blană și alții fără. Iar ca o ultimă notă personală, săptămâna trecută l-am învățat pe Rafael cm se face o prezentare în Power Point. Astăzi urma să o prezinte la școală și era extrem de mândru de munca lui. Copil bun, harnic și deștept!

Așa că spor la crescut, dragilor!

Em🌷

„Obiceiurile vechi mor greu!” 🎙️
Unele lucruri nu te părăsesc niciodată, cm ar fi energia de a modera dezbateri, conversațiile cu sens și bucuria de a aduce oamenii împreună în jurul unor idei care contează.

🆘Azi a fost zi de terapie. Dacă credeați că e altfel pentru viitorii psihologi, well, nu e! Venim din generația în care anxietatea era considerată răsfăț, iar terapia este musai pentru „defecți”. Imi pare rău să vă stric zen-ul, dar toți avem un șirag mai mic sau mai mare de …bubițe.

Râdem când ne aducem aminte cm ne echilibrau părinții, cu două perechi de palme și preferăm umorul ca să nu asumăm disconfortul. Nu mai zic că nu suntem obișnuiți să ne arătăm balaurii unui alt om, așa că preferăm să trăim cu ei!🧌

Vestea proastă e că viața devine mai puțin faină dacă nu-ți faci curat în „grădina” interioară. Și, te rog, nu-ți mai spune ce vrei să auzi, nu trece cu cât înaintăm în vârstă! E fix invers!

Așa că spor la curățenie! 🩷
Em