Patrimonescu

În perioada 1700-1850, pe frontierele istorice ale României, arhitectura bisericilor de zid a fost mai mult decât o simplă manifestare artistică; a fost un act de afirmare culturală și identitară. Oameni liberi din Oltenia, Muntenia și Transilvania s-au mobilizat să ctitorească aceste lăcașuri de cult, nu doar din nevoia spirituală, ci și ca simbol al statutului lor social și al continuității tradițiilor.

„Ctitorii ale oamenilor liberi” este o lucrare care aduce în prim-plan acest fenomen fascinant, explorând modul în care bisericile de zid reflectau nu doar stilul artistic brâncovenesc, ci și contextul social-politic al vremii. Printr-o cercetare minuțioasă, autorul Matei Eugen Stoean, arhitect diplomat și doctor în arhitectură, ne oferă o privire detaliată asupra evoluției arhitecturii lăcașurilor de cult din această zonă, subliniind importanța lor în peisajul cultural românesc.

Această carte nu este doar o simplă monografie, ci o invitație de a ne reconecta cu rădăcinile noastre, de a înțelege cm comunitățile de oameni liberi au construit nu doar biserici, ci și identitate. Descoperiți cm aceste monumente au rezistat trecerii timpului și cm au contribuit la formarea unei culturi unice, ce merită să fie păstrată și apreciată!

Pentru a învăța mai multe, vă invităm să explorați lucrarea „Ctitorii ale oamenilor liberi” și să vă aprofundați cunoștințele despre patrimoniul nostru cultural.

Descoperiți mai multe despre această lucrare pe https://patrimonescu.ro/products/ctitorii-ale-oamenilor-liberi

„Începând cu secolul al XIX-lea, parcurile publice au devenit un fenomen global care s-a răspândit rapid și a fost nu doar adoptat, ci și adaptat în diverse colțuri ale lumii. Cunoscut sub denumirea de The Park Movement sau Mișcarea pentru Parcuri Publice, acest curent – aparent simplu, prin amenajarea unor spații cu alei, mobilier și vegetație – s-a dovedit a fi complex. Deși concepute ca spații deschise tuturor categoriilor de public și devenite astăzi indispensabile peisajului urban, parcurile publice nu au fost, la origine, gândite și amenajate în forma și cu funcțiile pe care le asociem în prezent. Inițial, ele au constituit instrumente urbane prin care administrațiile au urmărit, în mod disimulat, atingerea unor obiective politice și economice clare și dificil de atins prin alte mijloace, precum gentrificarea și creșterea valorii funciare a unor terenuri, obținerea unui capital politic mai mare etc.”

"Parcuri publice din România. Ipostaze ale modernizării urbane (1831-1918)", autor Alexandru Mexi, Editura ACS - extras din Introducere