Razvan Nistor

Guvernul României pare mai preocupat să mulțumească agențiile de rating decât să-și ajute propriii cetățeni. Fitch a transmis din nou că România are „probleme cu cheltuielile sociale”, de parcă oamenii ar fi o povară, nu scopul oricărei guvernări. În timp ce unii stau cu ochii pe excel-uri și pe ce zic analiștii străini, realitatea e că tot mai mulți români trăiesc de la o lună la alta, cu salarii mici, facturi uriașe și servicii publice care se prăbușesc.

În loc să reformeze aparatul de stat și să reducă risipa și sinecurile, guvernul a preferat să lovească acolo unde e mai ușor: la educație, la sănătate, la oamenii obișnuiți. În loc de o reformă adevărată a ANAF și a administrației, avem austeritate, TVA și taxe mărite și scumpiri. Corupții, clienții politici și pilele rămân intangibili.

România nu are nevoie de politicieni care se tem de Fitch, ci de lideri care se preocupă de oameni. De o guvernare care înțelege că o țară nu se măsoară doar în deficit și PIB, ci în cât de bine trăiesc cetățenii ei. Dacă guvernul tot vrea să dea socoteală cuiva, ar trebui să înceapă cu cei care i-au ales.

🚨 Încă o femeie a fost ucisă săptămâna asta! Al 41-lea femicid din acest an. De data asta în Giurgiu, unde o soție și-a găsit sfârșitul chiar în propria casă. Câte vieți trebuie să mai fie pierdute ca să înțelegem că trăim o tragedie națională? Fiecare număr din statistică e o femeie reală, cu o familie și cu un viitor furat.

În timp ce aceste crime se înmulțesc, ministrul Predoiu tace sau se ascunde în spatele unor discursuri. Sistemele de protecție nu funcționează, poliția și justiția nu își fac treaba, iar statul îi lasă pe agresori liberi să lovească din nou, chiar să ucidă. Când un ministru vorbește despre „România fără violență” dar nu ia nicio măsură concretă, asta nu e doar nepăsare, ci complicitate.

Nu e normal să ajungem să numărăm victimele ca pe niște statistici. Fiecare viață pierdută este o rușine pentru statul român. Dacă Predoiu nu înțelege că protejarea femeilor trebuie să fie o prioritate absolută, atunci e clar că ministerul pe care îl conduce e parte din problemă, nu din soluție.