Allezatu

Voi rămâne tot în sfera acestor popoare indigene deoarece au rămas (chiar și acum) înrădăcinați în tot ceea ce înseamnă legătură dintre noi și pământ.
Intrând în gândirea acestora descoperim că fiecare avea o modalitate în a-și pieptana părul (coc, împletit, s**c etc) în acest fel redându-ne participarea la diferite evenimente din viața lor (nu s-a schimbat nimic nici în cultura noastră).
Firele de păr sunt considerate antene deoarece colectează energia soarelui către lobii frontali (partea creierului care este folosită pentru meditație) acționând ca niște canale subtile pentru a acapara mai multă energie.
Despre importanța părul lung:
În timp ce părul este lăsat să crească atingând o lungime considerabilă, se va produce calciu, fosfor și vitamina D, ce vor intra în lichidul limfatic iar apoi în cel cefalorahidian prin două canale din partea superioară a creierului. Acest schimb este atât de important deoarece face ca memoria să fie mult mai eficientă.
Părul scurt (tunsoare) :
Se știe din civilizații trecute faptul că atunci când oamenii erau cuceriți sau înrobiți, li se tăia părul ca semn de umilință, neputință, sclavie. Cotropirile fiind atât de mari, tunsoarea a devenit atât de răspândită încât oamenii au uitat de importanța părului. În momentul în care părul este tăiat (nu doar varfurile) organismul trebuie să depună un efort mare pentru a produce destui nutrienti astfel încât acesta să crească sănătos. Este nevoie de aproximativ trei ani de la ultima tunsoare pentru a se forma antene noi.
Ca fiecare celulă din corpul nostru și părul are o memorie, de aceea atunci când încheiem un capitol al vieții, în mod inconștient ființa noastră cere o tunsoare, argumentând nevoia de reînnoire. Este cumva o asemănare cu copacii care-și slăbesc scoarța până își recuperează forța.
Culoarea albă sau argintie creste fluxul de energie pentru a echilibra îmbătrânirea, așa că păstrați-vă părul natural, e bogăția voastră!

"Părul tău nu este acolo din greșeală. Are un scop".

Vă doresc ca în acest an să vă priviți mai mult și să aveți răbdare! La mulți ani!

Oglindă, oglinjoară...

În general oamenii pe care îi întâlnim în viața noastră reprezintă diverse reflexii (oglinzi) ale noastre. Mașinăria proiecției este definită ca fiind un mecanism de apărare a Eului, care dorește să atribuie celorlalți propriile conținuturi psihice: înclinații, intenții, dorințe.
Aceste reflexii ne captează atenția pentru a ne evidenția exact asa cm suntem, cu părți pozitive pe care ni le acceptăm și le împărtășim cu ușurință cât și frânturi pe care le percepem a fi negative și de care ne rușinăm. Când aducem o critică sau o admirație unei persoane arătăm de fapt ceea ce simțim în mod conștient față de molecula din natura noastră. Să încercăm să fim prezenți în acțiunile ce le executăm și să realizăm că "oglinzile umane" ne pot arăta: imperfecti, necopți, aroganți, talentați, carismatici, critici, frumoși, dezirabili etc.
În momentul în care vom conștientiza instrumentul proiecției și ne vom asuma responsabilitatea asupra calității vieții, vom face un salt important spre o versiune mai buna și implicit mai definită a propriei persoane. Doar de noi depinde dacă vrem să ne testăm limitele sau să rămânem închiși "între patru pereți".
"Cunoașterea propriei întunecimi este cea mai bună metodă pentru a înțelege întunecimile celorlalți oameni." – Carl Gustav Jung

Omul este o ființă duală fiind construit din materie și spirit iar echilibrul dintre cele două este fundamental.Provocarea cea mai mare a vieții noastre este aceea de a ne opri în lumea materială și să uităm să ne ridicăm spre cea spirituală. Călătoria noastră nu este despre a găsi răspunsuri doar prin minte deoarece iluzia vine din cunoașterea minții, în timp ce adevărul vine din cunoașterea simțurilor. Fiecare om are creionată calea trebuie doar să o simtă, să știe că aceasta este o experiență pentru suflet.